de la zero spre negru
primăvara începe precum oamenii care plâng
ușor deschizi oricui ți-ar spune
de ce este bine să ne placă singurătatea.

dacă ștergi copia acestui mesaj, vei pierde originalul
din care am fi putut rămâne cu victoria unor
cuvinte ce n-au apucat să rănească,
mișcări centrifuge -
sclipirile nopții pândesc din aripa cealaltă
momentul când ne dezbrăcăm unul pe altul.

nu e sigur cine aleargă în cerc,
pământul din care aburul se înalță
cu ură, cu patimă
și cu alte stări ce-ar complica perspectiva
sau întrebările
despre iubirea pe care ți-o las
într-un coșuleț de căpșuni
în fața
orfelinatului.