Ne-a schimbat războiul vieții
m-a speriat sinceritatea
care m-a bombardat cu suspiciuni
acum zac țăndări, sfârtecat
cu o parte sinucisă de teama
că nu te-am apărat de mine.
Este adevărat că eu ți-am pus
uniforma faptelor și gândurilor
în care am crezut,
până m-a acroșat frica de tine,
că te-aș îmbolnăvi de nefericire.
Am nevoie de ajutor și nimeni
nu îmi primește sufletul
schingiuit de războiul vieții.
Degeaba strig, nu mă pot ajuta,
sunt grav rănit de suferința ta!
Știu că voi fi decorat cu ordinul
Crucea Cavalerului Regretului Etern
cu cocardă de noapte înlăcrimată.
Îmi promiți iertarea dacă
îți voi rămâne ca o narcisă sălbatecă
pereche în amintirile și visele tale?