în zori mai naște-mă o dată, mamă,
de ziua ta să-ți gânguresc nimicuri
dar dulci în mine chipul tău de-ți licuri,
icoană în a vieții mele ramă.

în traiul tău nu suie mozaicuri,
aceleași griji însiropate-n teamă
sub soare timpurile reci le cheamă,
dar Șarpe nu-i, cu-a sale șiretlicuri.

ți-aș dărui pământ și cer de îngeri
și dumnezei de pâine și de vin
blândețile că ție se cuvin
necunoscând în veacul tău înfrângeri.

iar în furtuni de rele clandestine
la urma-mi toate bune-s de la tine.