În Universul fără margini
Femeia este un mister
Mai căutăm ades cu anii
Dar nu găsim doar efemer.
Ne îmbătăm cu iluzoriu
Și ne hrănim inconștient
Până devine derizoriu
Căci ea femeia e un tot preponderent,
În gândul ce aleargă alene
Spre ea iubirea necurmată
Când fredonăm cu dor catrene
Și-i oferim inima toată.
Femeia este începutul
La tot firescul nefiresc
Ea este dor și este gândul
E pământescul cel nepământesc.
În zi de zi e sărbătoare
Căci ea femeia-i acel dar
Ce face să pălească chiar și o floare
Când cu o privire îți dă har.
De ziua ta femeie dragă
Fără-nceput și nesfârșit
Din partea mea primește ca ofrandă
Gestul cel bun, desăvârșit.