desprinderea are loc din ce în ce mai ușor
ca și cum aș deschide niste porți de fier cu puterea
gândului / aceste fire elastice pe care le întind peste tot
pe străzi / peste blocuri ca niște cabluri / în visele mele

încă ninge / dar soarele de martie transformă ninsoarea
în picături de absint pe care le inspir
apoi mă întind pe iarba verde și aștept sa văd ce pasăre
mi se va așeza pe piept. să mă lipească de nori
să mă încredințeze tumultului în care inima mea
încă se zbate, se zbate