[au bătut gongul ursitoarele
în sfârșit mi-au lăsat scena
asumându-și culisele]

îmi văd chipul
la retragerea apelor

piatra de hotar
locul acela în care tu
îți așezaseși de atâtea ori tabăra
propriile înțelesuri
propriile-mi neînțelesuri
de care mai apoi
obraznic firesc
își râsese timpul

și copacul verde cu prețul
mai multor necopaci
păstrându-ne încolăcită lumina
în golurile dintre păsări
în golurile dintre oameni
banca veche într-o singură inimă
jocul nostru incorigibil de-a vacanțele

[existând nominal... / sensul care tot scapă printre degete...]

litera E
caligrafie desăvârșită
poticnire repede
a unui sentiment / a unei iluzii:
desfigurare:
pagină albă – câmpul de luptă:
waterloo-ul șubred
istoria răpusă
pe fila următoare

câteodată se face
că e doar vis și



ne trece.