ca un vârf de suliță
timpul încercării stă-nainte.
îmbrăcat în haine de prieten
Iuda târgul l-a făcut
trebuie doar să-i spăl picioarele
apa e aici, asemenea ștergarul și vremea potrivită,
numai mâinile și tălpile mi-au înghețat
de parcă toată iertarea s-a schimbat în lut
lumea e gata (ca de obicei)
de drum – l-a-nvățat pe de rost
loviturile, uitările și vorbele proaste
și-au găsit mereu purtătorii
nici măcar nu-i mai cumpără cineva
pentru atâta risipă de viață
au învățat prea bine roluri greu de uitat
unii dorm liniștiți, alții, ca să nu le urle noaptea-n urechi,
nu mai tac nu mai tac
dar zorii iar și iar trezesc
gustul de sânge și praf
și-apoi când lucrul e mult prea bine-nvățat
devine un fel de rost pe tărâmul căderii.
dealul străjuia de mult cetatea
crucile sunt repede-așezate
Iuda mai tocmește-n fugă prețul
iarna încercării niciodată n-a plecat.
în valea plângerii, însă, Doamne,
prea des rolurile se îmbrățișează se prefac
și prins în țărână cu apa și ștergarul dinainte gătite
tare-mi este teamă să nu port chiar eu
chipul celui vinovat.