cutremure și copii abandonați
stau într-un colț de viață
până mi se înserează timpul
mă spovedesc în fața copacilor
și uit de lumeasca deșertăciune
după boala aia lungă am rămas cu sechele
trec pe strada cu felinare sparte
și blocuri iluzorii
cândva trăia acolo o lume
cu saltimbanci pe mingi albastre
și păpuși frumos machiate
un circ în care mă pierdeam ca să uit
realitatea
pândeam în arenă și-i smulgeam
clovnului cu pantaloni cârpiți
un salut -
să uit de singurătatea ce mă înghițise
în lipsa ta număr păsările de pradă
și construiesc înălțimi
unde nimeni nu va mai putea să ajungă