A îmbătrânit și tăcerea
și hodorogește pe lângă mine
cu trena ei de liniște zdrențuită.
Privește cum fumul țigării
eliberat de gravitație
caută să îmbrățișeze tavanul,
așa cum și sufletele iertate
când spre cer pleacă.
Facem împreună parastas
pentru câteva amintiri duse,
jelite de gânduri vechi și triste.
Tăcerea mimează recviemul
odihnei, întru nepomenirea lor.
Veșnică!
Un zâmbet străin trece agale
și mă privește milos.
Preotul memoriei s-a retras
într-o icoană argintată.
Mă duc să caut un vis cu tine,
să-mi țină de urât la noapte.