...zile la rând pe sub cerul acesta
s-a tras un oblon nou de tablă,
nu găsesc un surâs măcar oricât caut,
după ani de zile poate trei sau patru
te-am visat, se făcea că alergam înaintea ta
cu o pălărie nedefinită pe cap,
în ploaia aceea erai a altuia,
nimic a doua zi, câteva flash-uri,
sugrumat în piept îmi așteptam schimbul,
sub cerul acesta de tablă gândesc că dacă
arunc în sus cu o piatră fac zgomot mare,
îmbrac pătura de lână carouată,
merg să văd un film de dragoste complicată
apoi ies, îmi pare că distanțele cele mari
se micesc, aproape că se nimicesc
un drum al mătăsii între ochii mei și ai tăi,
ca o esarfă din șofran țesută de un greier
în somnul lui iarna acolo în scorbura lui,
puternic influențat imaginez un sărut lung
printre firmele luminoase ale magazinelor,
printre indicatoarele ce ne îndrumă,
printre fulgii mari veniți din altă lume,
printre ticăitul blând al secundarului,
acasă îmbrac salopeta, pun bocancii,
pachetul în geanta de lucru,
merg la schimbul de noapte,
uneori râd din senin, colegii se miră,
arbeit macht frei le zic davai davai.