iarba care
și-a dat cuvântul
că data viitoare
n-o să mai încolțească
exclusiv din durere
chiar dacă eu... chiar dacă...
pasărea făcută de unii
clișeu
aranjându-și aripile
în formă de om
făcându-mă să agonisesc
înțelesul clipei ultime
măcar simulacrul...
niște degete... niște litere
pagina înnorată
damă de tobă
ascunzându-și frustrările
formele pline dezgolite:
“nu te uita / e dreptul elementar
la intimitate:
s-a dus dracului
dumnezeul!”
în sfârșit
eu
tehnica sofisticată a amânării
jocul cu focul
sfidarea distanțelor
ondulată și vie
câmpia șerpuind în cerc
Sentimentul
la poalele cerului
în vârful oceanului
în loc de mâini
ridicând cuvinte
toată angoasa aceasta
a lucrurilor
să fie