1
știi
m-am gândit privind la noi detașat
parcă am fi două dealuri
fiecare cu pădurea lui de foioase și brazi
cu fiarele lor cu gâze și păsări

ne-am bucurat de cântec de cinteze botgroși și de vrăbii
de pârăiașele ce-au curs pe noi după ploaie
de cuiburile cu pui la gură cu caș
ne-am bucurat de primăveri veri ierni și de toamne

de soartă am fost defrișați
pustiiți de cântec de foșnet de pânde
două dealuri erodate cu
grohotișuri în echilibru instabil pe versanți
triste sub vânt și ploi de regrete

un cutremur al sorții ne-a apropiat
timide tufe de jnepeni și mur
fagi jugaștri stejari și arțari
în noi prind rădăcini iar și iar
și-n tufișuri apar cuiburi noi
lăcașuri de veverițe și jderi
de lupi și de vulpi
și eu mă întreb mirat
dacă astea toate sunt semnele
prevestitoare de-o nouă iubire


2
cu părul zburlit pari vrăghioi rebegit zici
râzi și-apoi taci
gândurile tale le simt
voci non-aurale ca cele din muguri
când mă privești
ai vrea în ochii mei să-nflorești
nu știi că de fapt
te văd floarea vieții mele de toamnă...
te strâng la piept te miros te sărut
și anii curg de pe mine ca o zăpadă topită
munte despădurit de trecut
simt cum pe versanți primăvara năucă
mă prinde-n beția florală
și lupii din mine nu urlă
te-așteaptă muți la căderea orei de seară

3
mai pune-mi iubito-n pahar
vin negru atât cât cuprinde
și-apoi spune-mi șoptit la ureche
"Ioane noi doi..." în japoneză
tu doctă eu un ghiorțan
auzindu-te voi fi în extaze și
nu voi mai avea nevoie de curea
pantalonii-m vor fi ca în cui agățați
cu greu în jos îi voi da
și-ți voi ataca țara dejos
nebun de-ți voi părea în excese
erotice tu mă acceptă cum sunt
există o scuză
de-atâta vreme în stabulație taur
n-am nici o vină că vreau clipa iubirii poleită în aur
lasă-te dusă de val
ca-n valul din urmă
și nu-mi spune venind de la baie
că sperma are un ciudat miros de mucegai
ci ca o gae
atacă-mi din nou
hamsterul ce se preface că moare...