ești strop de viață
È™i prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște

ești strop de viață
È™i prea multā moarte