de aici din vâltoarea tulbure
ce-și urmează cursul firesc
viața se pierde pe albie

zadarnic încerc a opri goana
faptelor ce se risipesc în detalii
odată cu fiecare puls al întâmplărilor

la ce bun să mă mai împotrivesc
când fragila intenție e doborâtă
de orice adiere al suflului divin

dacă mă supun încep rostogolirea
pe șinele obsesive ale orizontului
scutit de mirare și de iertări

în consecință, fiincă trecerea e obligatorie
las sufletul să curgă pur și simplu
pierdut în contopire cu realitatea