te voi scoate din litere
te voi sădi în pământul instinctului
în singur înghesuiala e delirantă
dacă ți se va părea că-mi desfac picioarele iluziei
vei ști cu coada ochiului că sunt un blestem
te voi lega în murele ochilor mei
voi fi dulce până îmi vei simți fierul spinilor
din pragul instinctului vei da cu pumnii
la poartă
de mine nu mă pot apăra nici eu
te voi aștepta tânără
cu al doilea rând de dinți de lapte
te voi privi din iarba înaltă a frăguțe
voi zâmbi a sete de fericire
să mă îmbrățișezi cu mine din tine
prin ochi negri albaștri verzi căprui
să uiți altă natură ce nu este a mea