Istorioară dedicată marelui compozitor britanic, Albert W. Ketelbey (1875-1959), autorul celebrei compoziții „Într-o piață persană”, lucrare care nu a avut niciodată vreun text poetic.

Pe-un măgăruș călare, Abdul azi a pornit
Lângă Tehran, la piață, că-i zi de târguit.
Are cinci plozi acasă și toți cinci l-au rugat
Să vină cu-acadele, cu-alva și cu rahat...

Pe drum, lâng-o moscheie, toții banii i-a pierdut
Și-Abdul striga cu lacrimi: „Alah, ce mi-ai făcut?”
Descălecă pe-o râpă voind în gol să sară,
Dar ce văzu? Măgarul călcase pe-o brățară...

O ridică și-o șterse: de aur era toată!
Nici nu-i venea să creadă și o pupă îndată.
Cu fața strălucindă, porni iar spre obor,
Dar nu precum plecase - un biet cumpărător,

Ci vânzător de aur... Și nici n-ajunse bine,
Că repede-a vândut-o pe cici mii de țechine.
Desagele-și umpluse cu dulciuri și curmale,
Cu linte, bob, făină, orez și portocale,

Încât nicicum măgarul n-ar fi putut să care,
Așa că-n colțul pieții le-a scos la revânzare
Pe toate cu preț dublu... Destule s-au vândut
Și-Abdul privi în juru-i și iată ce-a văzut:

Alți negustori ca dânsul pisau năut, cafea.
Și-alături, mai încolo, un dans se încingea:
Orchestra - tobe, flaut, cimbale, zăngănele.
Abdul râdea cu poftă, căscând gura la ele...

Nu prea se-ndepărtase de mica lui tarabă,
Știa că-n piața asta sunt doar oameni de treabă,
Că toți sunt ca Mohammed, că toți sunt fiii lui,
Dar când s-a-ntors la marfă, ia-o de unde nu-i!

I-a dispărut tot restul - și punga de pe masă,
Iar lui îi rămăsese cu cât porni de-acasă.
Noroc că la copii le-a dus câte-o banană...
Și totuși, ce fain fuse în piața cea persană!


Clen Ellyn, 19 mart. 2018