e primăvară, iarna e ovată
iar cerul varsă-omăt din ochi sălbatic
prin aerului scenă, acrobatic,
a-nfige-n tina cea nevinovată.

e anotimp de teatru enigmatic
că nu cu floare glia e pavată
văzduhul ține alb pe-a lui cravată,
erau acolo raze dulci, dogmatic.

și arborele încă piere-n sobă
și încă roza stă lipită-n geam
de te tot miri cum Domnul Sfânt aprobă.

la pieptul tău imaculat plângeam,
albeața pielii tale îți e robă
dar verde porți pe-al vieții tale ram.