Furnica mă vede ca pe un monstru invadator
și poate că are dreptate,
ea, cu mult mai veche aici, printre noi.
Am copiat și păstrat atavic,
în fiecare epocă,
multe obiceiuri bune și rele
din societatea arhaicelor furnici,
chiar și după apariția cărților sfinte.
Pe scena istoriei, furnicile
ne mimează viitorul
în magicul spectacol
regizat de geniala natură
care ne face favoarea în scenariu
să mai furnicăm un timp planeta.
Ne prefacem că am înțeles mesajul,
comentăm, analizăm în întruniri
sporim diversele mușuroaie omenești,
pedepsim fatal nevinovatul mediu -
erou schakesperian rănit grav
și ne degradăm tehnologic specia.
Așa că acuz regizorul
de lipsă de inspirație în tragi-comedia
cu final previzibil și nu aplaud.
Autorul tace gânditor în culise.