Simt cum roade tăcerea prin sânge,
de-o să scot în afară toate acumulările turbate
ca o avalanșă declanșată pe neașteptate
acoperind pe cei vinovați și pe alții.

Așa-mi crește imaginea cu o stea,
mă descarc de îndrăzneala tăiosă
ca un râu revărsat peste câmpii.

Dar întinderea îl alungă și-l pune între maluri
ca pe o depărtare la marginile mărilor de corali
de unde se pescuiesc perlele gigant
mai scumpe decât aurul.

Simt cum tăcerea mă roade iarăși,
atât de mult am tacut
până m-a luat refluxul
și-n apropiere nu era nicio barcă,
numai țipătul pescărușilor.