prinde-mă-n coardă Doamne
abisul cu dor
îmi cere grea vamă în matcă friabilă
numai o viață gaj nu-i de ajuns
ochiului
să așeze în figuri geometrice pulsațiile planetei

perfecțiunea
e doar hârtia de turnesol de sub pasul de zeu
atingerile mele de suflete
umflă velele vânturilor
aleatoriu

purpurii mi-s uneori acostările în efemer
adeseori
ies din predominanța albastră

imperial
violetul alege unicitatea
tandrețea și sfioșenia de sub mileul bunicii
vântură bornele vremii

abisul cu dor
oferă
să recunoaștem cinstit
ringul perfect luptelor crâncene cu eul nostru travestit

corsetul clipei are balenele fisurate
pe-acolo Dumnezeu strecoară violete atingeri
inconfundabile

îmi asum zâmbind ultimul job din fișa cosmogonică
însămânțez curcubeie

știu bine genunchiul de sticlă casabilă al iadului cunoaște
topirea cel mai bine

octavele ochiului christic pretutindeni
solfegiază
timpul tuturor

abisul cu dor urlă a mine