nucul acesta

multă umbră a dat
tinctură de frunze
dulceață
e vremea
s-aleg pentru troițe / crengi
spune tata
în timp ce barba îi crește până la nuc/ și mai sus
foșnește prin frunze


purtând rămășițe de cântec în gât
o pasăre
cade din cer
în barba verzuie
mi-e teamă că tata nu știe
să smulgă
cârlige fierbinți din cămașa de pene
unde-i foarfeca ?
strig
teleportând un straniu curaj
să tai barba asta odată!
morfina tăcerii pătrunde în vene
o unghie-n plus
pe care mi-o rod
și tata-nverzește și barba i-ajunge la nucul vecin