De-a curge oboseam... Făpturi de ape
în visul tău de lacrimă stau leoarcă...
Clădeam biserici mici de mânătarcă
pe guri flămânde-n rugă să adape.

O liniște în oase mă încearcă
ieșite din încheieturi, să scape
din ale lutului grotești agape
nuntind păcat de carne-n iaduri parcă.

Simțeam zidiri de gânduri reci pe tâmple
acolo, în al rațiunii templu
din ochiul minții vrerea de-ți contemplu
și nelăsând hazardul să se-ntâmple.

Lichid de coboram din cer minor
era de mică jale și de dor...