agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1876 .



true colors
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Anaiss ]

2018-03-30  |     | 



fiecare iubire își are parfumul ei
asta face să-ți recunoști dragostea cu ochii închiși,
cu nările în vânt,
așa cum mamele își recunosc pruncii
doar mirosindu-le pielea

fiecare iubire are două culori
și o poveste secretă, într-o limbă uitată demult,
despre o hartă tatuată pe spatele îndrăgostiților
unde fiecare îmbrățișare e o linie curbă,
fiecare mângâiere e o linie frântă,
fiecare sărut e un semn
că ai descoperit o comoară

iubirea ta are miros albastru, de mare în furtună,
e o ceață care-mi ascunde toate reperele,
îmi diseminează punctele cardinale,
le aruncă în burțile vapoarelor, sub linia orizontului,
legănându-le spre un vis ce nu se va împlini,
câtă vreme o respir întotdeauna avidă,
întotdeauna îmi e insuficientă

iubirea mea e un val alb, dependent doar de tine,
exist câtă vreme tu exiști,
cu cât sunt mai mare,
cu atât ești tu mai puternic,
dacă taci, țărmurile îmi cântă în locul tău,
mă atrag ca un magnet,
mă zdrobesc de stânci
și mă sting la picioarele îndrăgostiților,
povestindu-le cu ultima suflare
despre marea care și-a condamnat valurile
la moarte prin tăcere

fiecare culoare își are savoarea ei,
azi, albastrul tău are gustul uitat al cenușii de mare
care se așterne sfioasă peste scheletele noastre
îmbrățișate în semn de rămas bun
albul valurilor mele are gustul dorului de tine,
dulce și amar simultan,
un voal destrămat în dansul primului vals
de așteptarea unei furtuni
care nu se va întoarce

și nu e nimic altceva împrejur,
doar o imensă tăcere
care a uitat cum să iubească

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!