VOI FI CU TINE…

Aștept să-mi spui iar vorbe dulci, și flori deasupra să-mi arunci și praf de stele…
De dorul tău eu nu mai pot
Și fac ce fac și-l dărui tot iubirii mele.
Ești tot departe și nu știu,
Cu ce cuvinte să îți scriu, să vii la mine,
Într-o scrisoare vei vedea,
Cât suflet eu am pus în ea, cât drag de tine…

Iubirea-i greu să o descrii,
Legat în lanțuri poți să fii, dar lupți cu toate,
Nici frig, nici ploaie și nici vânt,
Nu te aruncă la pământ, nu-i dor în rate…
E dor in inimă și-n gând,
Cu ochii minții sărutând dulceața gurii,
E vis ascuns în visul tău,
Urcuș pe stânci, căderi în hău, opusul urii…

Mai vreau să-ți spun ce drag îmi eșți,
Ce fericire-i când iubești, ce încântare!
Să ne iubim necontenit,
Sub cerul verii însorit, ori pe ninsoare;
Să ne ne iubim atât îți cer,
Eu viața toată ți-o ofer cât sunt cu tine
Și dincolo de cel sfârșit,
Visat în raiul pomenit de legi divine;

Să ne iubim lângă izvor,
Dar și-n al casei drag pridvor, azi neuitare…
Aici te-aștept cu mare drag,
Cu flori îți voi ieși în prag și-o-mbrățișare...
Și când scrisoarea o deschizi,
O clipă ochii de-i închizi, privind spre mine
Să știi că-ntotdeauna eu,
În preajma ta voi fi mereu, voi fi cu tine!...