dinspre partea dreaptă se aude șuierul vântului
necuprinsul deschide ușa și se strecoară în sufletul meu
dinspre partea stânga se aude tam-tam-ul lacrimillor
al căror stavilar riscă să se rupă inundându-mi fața
partea de sus despică norii cu nonșalanța carenei
și doar rădăcinile, arse de întinderea deșertului
mai dau puțină stabilitate structurii
partea din față, supusă eroziunii și uzurii, suferă
iar partea din spate geme sub povara bârfelor și glumelor
eu cu care votez?
sufletul destrămat cere despăgubiri
mințile rătăcite agonizează
și doar umbra mai ține calea dreaptă