felurite gânduri urcă și coboară
și lunecă fără liman
spre iureșul de închipuiri

din ce în ce mai stinsă voia
face loc nepăsării și scufundă
imboldul spre azur, aproape îngropându-l
primejdios adâncul

de departe, tot mai de departe
își întinde brațele fiorul lăuntric
asemenea unui ecou, unei chemări în șoaptă
spre inima înăbușită-n ne-nțelesuri
și-mpovărată de așteptare
ce freamătă-n sângele tors
de negrăite suspine