Îmi scot palmele în viață
Ca cerul să se sprijine pe cuvânt
Obosit
Îmi retrag versurile
Le amestec și caut să ghicesc viitorul în ele
Sunt un ascet ce privește doar cerul
Iar când norii îl întunecă
Cad în genunchi
Îmi sap mormântul
Și aștept ultima trâmbiță
A blestematului de înger
Ce râde ironic
La comanda unui zeu parșiv
Pentru a câta oară
Cer zeii dreptul asupra mea
Iar ei nu-și respectă cuvântul

Mă revolt împotriva
Întregului sistem theocratic
Din care doar omul are de pierdut