oranj, oranj, numai tu știi ce înseamnă oranjul
numai tu l-ai văzut în ochii mei obosiți,
numai tu ai știut cum să-l iei, să-l agiți
până l-ai transformat în roșu aprins,
și
nu vreau nimic altceva.

până la această metamorfoză de nuanțe
oranj era liniște, iubire și calm;
până la tine erau doar acuarele uscate,
neutilizate,
neștiind ce-nseamnă să fii parte din pictura
la care mulți se opresc,
dar nici nu se-ntreabă,
of, nici nu se-ntreabă de soarta bietei vopsele,
doar se mulțumesc.

roșul agresiv m-a împins în perete,
m-a măcinat nopți întregi;
n-am știut cum să-ți spun să-nțelegi,
culori ca roșul sunt prea indiscrete
într-o lume clădită pe frânturi de gri.