de când i-am deschis lui Dumnezeu ochiul
rănile au devenit elastice

fiecare scufundare în lume eliberează o mare din oase

transcriu
în rune falice atingerile din burice
dinții sălbăticiți caută polii magnetici ai materiei
(iluzorie sau nu)
adânc întoarce brazdă în mine foame pietruită de stele
gura mi-e plină de timp mâinile mi-s curate
trupul tatuat concentric de îngeri
duce pe umeri
pământul

golgotă suprapopulată de tălpi însângerate inima are nevoie de-un stent

cuvântul meu
ghilotină de iarbă scrie relieful-nălțării
decapitez iarna înainte de-a mă dărui piroanelor
revin în rană fără să mă doară
răsucesc împrejurul meu papirusul anotimpurilor cerate

implacabil bisturiul tatălui curbează orizontul în atriu