Ți-am împușcat absența
și am un trofeu nou de emoție,
după ce ai rupt sigiliul
și ai încătușat obsesiile mele.
Încă mai orbecăi să-mi găsesc
versiunile vinovățiilor
care ar fi pus la cale
supliciul prin neîncredere.
Fericit că ai nedreptățit
oboseala ta de seară,
ai apărut ca un accent vibrat
în surpriza orei târzii,
cu darurile simbol de jertfă.
Sunt recunoscător sărbătorii
care a înviat și pacea sfințită
pe care o meriți sărutată,
dar voi pedepsi
neliniștea mea păguboasă.