Din ce în ce mai căzut,
mai depărtat de suprafețele pedepsite de către
picioarele luptătorilor,
sau mai departe de acei ce, sprijinindu-se în șoaptă
pe umerii mei, ar vrea să mă rețină ca pe o
bucată șovăitoare de pământ.
Îmi văd sângele într-o latură a trupului meu,
azvârlindu-se afară din el ca un iureș rece.
Iar această limbă,
acest gâtlej pregătit acum să înăbușe puțina apă care
se aude întotdeauna la toate despărțirile,
această limbă și acest gâtlej îmi fac lumea apăsătoare,
mă fac să fug și să amuțesc înainte de vreme.
Acolo jos,
pierdut în lumina aceea care mă privește la fel ca pe
un mort în plus printre morminte,
alături de primejdia numelor ce se pulverizează,
împreună cu tristețea îndepărtată a celui ce n-a putut
să vorbească de călătoriile lui,
la dreapta și la stânga celor rămași prea singuri,
te aștept.



Traducere Geo Dumitrescu