agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea În sufletul meu cântăreau atât de greu morții de mâine încât nu puteam să fac nici măcar un pas fără ca pietrele să nu-și dea la iveală măruntaiele. Ce strigă și ce apără oare hainele acelea răsucite de mirosuri. Sângerează ochi de catâri scuturați de fiori. Nu mai e cu putință cerul printre atâtea morminte copleșite de ciuperci stricate. Unde să mă duc cu neliniștea celor ce stau să moară? Noaptea se prăbușește din pricina unui prisos de bagaje secrete. Lăudați scânteia ce electrocutează oștirile și turmele. Un om și o vacă pierduți. Ce noi nenorociri mai au de așteptat frunzele în toamna aceasta? Sufletul meu nu mai poate îndura atâta povară fără țintă. Visul, ca să se păzească de ploi, caută o formă. Alaltăieri noapte n-au mai urlat lupoaicele. Ce nădăjduiesc oare, înconjurat de morți, pe tăișul unei dimineți nehotărâte? Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate