agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2530 .



eu și cu tot ce mai rămâne din asta
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anghel1957 ]

2018-04-09  |     | 



eu sunt creația lui dumnezeu, cu o picătură din taică-meu
și o bucată din maică-mea. dacă ar fi să vorbesc despre ceva care chiar contează
doar atât am să spun. maică-mea era o făptură firavă,
iar taică-meu, o fire energică.
fii pe fază, căci ăsta sunt eu, sau cel puțin așa îmi place mie să cred. nu-mi fac iluzii
pentru că nimic nu este mai nașpa decât să te crezi mai mult
decât ești. cât despre femei, toți știm cum e, deci
nu am să o fac pe grozavul. cine știe ce este în mintea unei femei?
o scoți în lume, îi faci un cadou, din club, în mașină, pe bancheta
din spate faceți sex și crezi că știi tot.
din păcate ea vrea altceva. și pentru că tu nu te-ai prins
e prea târziu. trântește ușa și pleacă.
un pariu, asta e.
un pariu
pe care îl tot fac cu mine însumi
în speranța că într-o zi voi fi primul.
nu-mi fac iluzii, am mai spus. umbra e umbră atât cât exiști.
de multe ori nu o vezi, alteori stă de-a stânga ta, dar de cele mai multe ori ea
este prima. nu îți deschide ușa, nu îți dă bună ziua, dar se bagă în față
doar așa, de a dracu'.
cine sunt eu,
poate că sunt cel cu portavocea din piață, cel care urlă că așa nu mai merge.
dar aici merge, căci merge și așa. merge oricum, bla, bla, bla.
singurătatea e un semnu' întrebării, viața este un dovleac care se prăjește le soare,
ce nu știe ea și ce știm noi cel mai bine?
dar eu voi smulge cu amândouă mâinile dovleacul și îl voi trânti de pământ,
voi pune într-o pungă semințele
apoi mă voi ascunde sub umbra acelui copac
și voi mânca din ele, fără să mă mai gândesc la nimic

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!