Ceru-nnegrit bolborosea prin ploaie
Și cântă trist cuveaua-n cimitir...
Coroanele dansează-n fleșcăraie
Când vântul șuieră sinistru și-n delir.

Un clopot spart se-aude-n depărtare;
Toți morții dorm sub umezeala grea.
O ușă de cavou deschisă-apare
Și vântu-o scârțâie - iar eu mă tem de ea...