agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-15 | |
Trei tineri porniră prin munții Carpați
Să afle comori de prin peșteri. În ultima grotă-au rămas siderați De-o tablă-ncrustată de meșteri. Era una mare, cam cât două uși, Și scrisă mărunt, cu-ngrijire, De zid sprijinită cu-n fel de țăruși - Lanternele-au pus-o-n mijire... Iar scrisul acela părea o vopsea Întinsă acum, aparentă, De-aceea, oricare din ei când citea, Vedea o postare recentă. „FIȚI BINEVENIȚI !” - scria cu urare - Aici sunt „Blestemele țării”, Blestemele Patriei Mame... Amare! Și-s spuse la culmea răbdării: „În cârmuire de ghimpi și cătuși să se facă Votarea celor cu mintea săracă! Ei Țara-o trântiră-n nămol Și-și merită soarta cu sufletul gol! Usca-li-s-ar mâna și limba în gură Celor ce-ajung în conduceri și fură! Arde-i-ar casa și-ntreaga moșie Celor sus-puși ce fură-n prostie: Toți la pârnaie s-ajungă urgent, Iar băncile lor să dea faliment! Când, după gratii, bolnavi, plâng cu jele, Nevestele lor pe toți să-i înșele! Celor ce Țara o vând la străini Să piară mâncați de lupi și de câini! Iar cel ce se vrea dictator prin Partid, Cum Ceașcă să piară - la zid! La fel, toată gașca ce-și zic „democrați”, Să fie identic, cu scârbă, tratați! Dușmanii de-afară de vor să ne-atace, S-ajungă în furcile dace! Și toți criminalii slujind comuniști - La zid cu-acești anticriști! Iar cei ce doresc Guvern Mondial Și lumea-o planifică-n drăcesc ritual, Cerând să se-nchine cu tot ce-i sub cer L-al lor dumnezeu Baphomet-Lucifer (Există, de-o vreme, și-n țară la noi Asemenea groaznici bezmetici eroi), Adună-i, Tu Doamne, 'n cârd negru, nomad, Și-i-avârle-n cascada ce curge spre iad: În chin de durată, Să nu moară de-odată! Și chinul să-nceapă cu-ncetul, Să-i usture rău ca oțetul Și-n vreme ce focul îi arde la sânge, S-audă Țara cum plânge, Să simtă-arzătura adânc cum îi sapă, Cerșind un picur de apă! Despică-se munții Carpați de sub ei, Să-nghită-n vârtej pe mișei, Să strige cu toți: iertare! iertare! Și Țara să n-aibă-ndurare!” Așa era scris pe tabla cea lată, Iar cei ce-au citit au răspuns: E ceva!... Dar raza lanternei pălise deodată, Exact când, la urmă, scria: VA URMA! Glen Ellyn, 14 apr. 2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate