După ce mi-am completat anii
pe cererea nimănui,
am primit azi viza pe pașaport
să plec oricând, oriunde,
dar fără bagaje și liber de orice.
Gratitudine ție, pedeapsă iubită!
Meriți fericirea terestră!
Obligațiile mele au sublimat tot azi,
când am semnat de primire
știrea inevitabilă și amânată
din vrerea cuiva.
Cred că mai am de îndeplinit
pretențiile unor capricii fluide,
să-mi prăduiesc ultimele senzații,
apoi prin bariera trecerii
voi risipi părerile echivoce
despre dansul meu pe sârmă.
Calm, fără grabă, chiar zâmbitor,
după ce am cam întârziat în viața unora,
accept cauze și explicațiile
de la viitorul apropiat
care mă privește dezorientat.
Oare m-am meritat!?
După ce m-au iertat și reproșurile,
absolvit de interese și meschinării,
voi adormi la răsăritul apusului meu
în pașaportul viselor, valabil
prin vama amintirilor rătăcite aiurea
din aventuri sau escapade crucificate
în rânduri sibilice.