O zână adormită, numită România,
Pe Făt Frumos așteaptă din somn să o trezească,
Pe un cal alb să vină, să-i spulbere-agonia,
Cu el pe șa să zboare și-n veci s-o fericească...

Desigur, doar în basme se spune asta-n glumă,
Din cauză că Țara așteaptă-un salvator,
Dar chiar și-n realitate, 'n speranța ei molcumă -
Acesta-i visul Țării și-a-ntregului popor!

Un nou Ștefan să vină? Un Țepeș? Un Mihai?
Ei, asta nu se poate, că azi sunt alte vremuri -
Pretențiile crescură și-s mai complexe, vai!
Dar circulă un zvon măreț, că te cutremuri:

El spune că deja cel așteptat să vină
Ni s-a născut și... crește. Și e frumos... Și falnic!
E-o-ntruchipare-a cinstei, cu-o minte chiar divină;
E priceput la toate - și-n primul rând e harnic.

În el Divinitatea a pus mulțimi de haruri,
Pe cât de-autoritar e, pe-atât de blând se-arată.
El știe-a lui menire, dorind aceste daruri
Să le ofere Țării la vremea destinată.

Și sigur vine-n în frunte, mai mare ca un rege,
Iar vremea lui e-aproape - și toți ne-am pregătit
Să-l proclamăm din suflet Conducător prin Lege,
Și într-un glas să-i spunem: Fiu drag, bine-ai venit!


Glen Ellyn, 19 apr. 2018