agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-22 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea O insulă era ca-n Teocrit… Era vârsta de aur, peste câmp. Avea la flaut să repete, Pan, Priap în iarbă să se tăvălească. A fost odată. Totul așa s-a întâmplat… Avea să fie fericit amorul. Și tinerețea își zbătea cinci tauri. Ardoarea mistuirii trecea și-n rădăcină. Era un clocot sângele, de flăcări. Și pacea pentru dragoste. Sosea vârsta de aur a iubirii. Și venise. Dar iată c-apărură în insulă mari luntri, cu oameni duri, cu arme pe plajă. Și pe Venus n-o mângâie lumina de spume. Și văzduhul se-ascunse, mut de spaimă, în flautul lui Pan. Și florile orfane de zei, pe rând, muriră, și prigonit, amoru-și află refugiu-n munți. Și își săpă sălașul ca un pribeag zvârlit de-o mare-obscură pe aceste locuri, sub ucigașul tunet, prelung și repetat, pe care-nspăimântată i-l întorsese Eco. Ace de pini urziră iubirii așternutul. Sălbatice grozane, și veștezi caprifoi, și firele de cimbru, aride, și mărarul, încununară fruntea iubirii-n oarbe nopți. Și chiar dacă văzduhul urla cu limbi de foc în jur, pământul totuși, ei da, pământul bun n-a fost prea dur cu visul iubirii fugărite aici-ntre munții unde aflase adăpost: Venea vârsta de aur a dragostei, venea, dar, iată, apărură în insulă mari luntri. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate