Mi-am pus sigiliul privirii
pe multe chipuri migratoare,
inițiat în arta indiscreției comparate.
Uneori, am păstrat stigmatele
semnate de soartă,
în portofoliul de expresii.
Am practicat disecția privirilor
până la rutină.
Poșta uitării a știut mereu destinația
pentru arhiva de curiozități
adunate de întrebări fulgerate.
Ca expeditor de priviri,
recunosc, mi-ar fi plăcut
să primesc un semnal
pe secundarul retinei mele enervate.
M-am considerat chiar un siluitor
de priviri, naiv, gata să imaginez
nudul făpturii intersectate,
rămase doar cu senzațiile intime.
Improvizam o ciornă de evenimente dorite
până la primul coș de gunoi al fanteziei.
Distracția a continuat lascivă
până m-a orbit privirea ta
și-acum mă țin strâns de tine
să nu mă pierd, să nu te pierd.