Îmi pare că ne întâlnim din nou
suntem păsări albe cu aripi de sare
sunt mulți viermi care ne caută carnea
deși suntem vii
în ținuturile noastre de sare în aceste saline ale plânsului
care cu sare se țin
și cu lacrămi
răul e între noi și foarte aproape
dar păsările se ridică din sine își iau zborul din sine
puternice
înalte
din ce în ce mai sus mai departe
se ridică pe crenge care cresc până la începutul cel de început al cerurilor
dacă plângem împreună poate ajungem sus
evantaiele se întrepătrund când bate vântul de primăvară
hârtia foșnește cu bărbatul și femeia pictate cu roșu de mâini de femeie
dacă numai așa
pot fi împreună.
Mai bine să tăcem, să nu mai spunem nimic
piramidele Egiptului au fost prădate cu arma
și aurul s-a făcut firimituri pentru un corb numit cum nu e.