Mai trec încă apele acelea pline de pește, Doamne
dar nu știu pentru ce ele îmi par negre ca si copacul-măslin
ca fructele lui
răsăritene
vrednice de multă, multă milă (când plânge Iisus pentru ele)

s-a deschis chiar astăzi biserica, ce mirare!
prin curticică trec încă porumbei... la pas... la aripă... la pas...

de dimineață călugării Ilenuței s-au apucat să primească la spovedanie, 
lămâii și-au strâns genele, să nu privească acolo unde nu se cade

e atâta liniște pe aici, Domnul meu Milostiv
și atâta pace
eu vorbesc ca bătrâna, ostenit, neîngrijit, îmi scriu poemul neîngrijit
și totuși așa de multă grijă, atât de multă îngrijire cade de sus...
ca zăpada..


Iulia Elize
2016