întâi iubisem umbra ta prin lume,
aceea cu lumină înflorată;
din dulce rugăciune te arată
și din himeră fii o vreme-n hume...

dormeai regrete-n groaznică erată
pe-atunci, când demoni făureau anume
o cale de-ntuneric, să te-ndrume
spre murmur de pieiri în tine, iată!

distanțe între noi erau trezite
iar timpul sta-n perete, în pendul,
acolo Dumnezeu e-n recuzite.

suind spre El privirea, incredul
tu vii din întâmplări ce-s putrezite;
misterul din icoană-n ochi adu-l...