Trebuie să-mi grăbesc versul
să-și găsească tăcerea scrisă,
înainte să adoarmă liniștea mea
obosită de atâta inimă.
Indiscret, chipul tău se suprapune
rândurilor copiate din mine
și mi-e teamă că-mi vei plagia
sentimentul nopții de primăvară.
Mai am câteva cuvinte rătăcite
printre frunzele șoaptelor,
gata să înflorească și ele
într-un vers pe care ți-l dedic.
Dimineața, poate te va trezi gândul
pe care mi l-ai confiscat,
când ai plecat cu promisiunea
zâmbetelor noastre de revedere.