O oarecare ființă veni și bătu la ușa Prietenului.
„Cine-i acolo?”
„Eu sunt”.
Prietenul răspunse: „Pleacă! Nu este loc de carne crudă la această masă.”
Ființa plecă și rătăci un an de zile.
Nimic altceva decât focul mistuitor al separării nu poate anula ipocrizia și egoul.
Ființa se întoarse complet „golită”,
merse în fața Prietenului și bătu încetișor:
„Cine e?”
„Tu!”
„Te rog intră, Sinele meu,
nu este loc pentru doi în această casă.”




Traducere Iulia Bontaș