mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta și umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.

la ușa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înțelesuri de rugină
de ou cu miez în șoaptă întrebate.

și-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanțe-n vămi de karme
iubirea ta în brațe îmi adoarme
sub piele-ți beau albastrul tot din sânge.

pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei știute.