Cel mai scurt discurs rostit vreodată în fața mulțimilor
Două cuvinte și o singură voință
Picătură cu picătură apa cea tare din granit
După milenii de suferință.
Vrem unirea cu țara scurt și limpede
Nici mai mult nici mai puțin
Fără vorbe faptă
Adie oceanul vântului de răsărit
Holdele gata de seceriș în șoaptă
Sfinxul trebuia să le rostească neapărat cel ce
Arareori în veac iese din ninsă tăcere
Apoi preface-se în om de rând țăran ardelean
Amirosind a prescură și a-nviere
Se adaugă șirului de martiri fără nume
Neștiuții de nimeni una cu pulberea și țărâna
Sfințenia Patriei de oriunde s-o poată stârni
Zdrobită pe lemn căpățâna
Trei cuvinte latine din Bădăcin le rosti
Spre Iulia Albă scurse prin veacuri în milioane
Mai mult decât frunzele-n păduri murmură
Mulțumită pruncii
Sub troițe Transilvane

volumul „Imnele Maramureșului”