Unde moarte nu cunoaște
cruciada albă de sare
se hrănește la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greșit.

A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeții vorbesc în somn.

Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar prin iertare drum își fac
până la porțile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii se naște
oastea pruncilor libertății
căutându-și scut de apărare
în cuvinte ascuțite pe tăișul sabiei.

Tot ce înseamnă durere și suferință
se înclină către viață
și nimeni nu mai rămâne
păgubit cu duhul,

ci furat de conștiință.