Vraja lunii în miez de noapte
Prin fereastră atinge icoana,
Ruga mea din triste șoapte
Spre păcate curmă goana.

Far pe un liman cu freamăt
Candela doar naște umbre
Și al urbei lumesc geamăt
Ar aduce gânduri sumbre.

Mica cruce într-un ungher,
Lemn mort între raze reci
Parc-o văd simbol stingher
Peste somnul meu de veci.

Duh viclean trimis de abis,
Reveria îmi suflă-n pleoape
Dar mă cheamă în clarul vis
Un Hristos mergând pe ape.