erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.

vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineața vieții prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.

prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
și plumb e-a rațiunii zidărie.

mai vin nămeți de soare-n liniști iar
și-mbătrânești plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.