În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
și apoi întâmplările
să nu îmbrățișezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetății.
iarăși împresurare, încleștare, neodihnă
stăm în propria viață precum însângerați soldați
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
și n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină
pe porțile
ce le-ai deschis.